Cum s-au vindecat si ultimele rani ale timpului - “Istoria iubirii”, de Nicole Krauss

Cartea marilor frustrari. Astfel ar putea fi denumit romanul semnat de Nicole Krauss ce descrie printre altele viata lui Leo Gursky, un scriitor menit sa ramina in cel mai crunt anonimat pina la sfirsitul zilelor. Leo traieste intr-un New York al libertatii, departe de Polonia natala, si de orice amintire a emigrarii. Singura care inca ii mai bintuie mintile este imaginea femeii iubite inca din adolescenta, pierduta insa pentru totdeauna. Chinuit de remuscari pentru faptul de a nu-si fi implinit viata personala, barbatul isi imprima intreaga lui durere in cartea “Istoria iubirii”, publicata mai tirziu sub numele celui mai bun prieten, Zvi Litvinov. Leo Gursky se adinceste tot mai mult in singuratatea lui, incit incepe la un moment dat sa se indoiasca de propria lui existenta. Iar sentimentul concretului, nu porneste din interiorul unui suflet chinuit, ci ii este daruit mult mai tirziu de o fata de cincisprezece ani, numita Alma, dupa eroina creionata de scriitor. Fara sa stie, Leo afla cum cuvintele sale au reusit sa schimbe destine, fiind un adevarat antidot pentru izolare.

Rătăciţi printre cuvinte

Înainte ca luna aprilie să ajungă la sfîrşit, cinci zile au fost dedicate cărţilor şi vieţilor închise între coperte. În Palatul Culturii din Iaşi, la Tîrgul Naţional de Carte Librex 2007, mii de poveşti au aşteptat să fie cunoscute de împătimiţii lecturii, mai apoi adunate în vrafuri şi duse acasă. Dincolo de aspectul pur comercial, evenimentul ar putea fi considerat un schimb de replici neconvenţional între scriitor şi omul care ar putea deveni oricînd subiect de manuscris.

Drumurile vizitatorilor se întretaie de atîtea ori încît, de la distanţă, sala Palatului Culturii, unde se desfăşoară Tîrgul Naţional de Carte Librex 2007, pare un imens furnicar. Cei mai mulţi dintre ei se opresc mai întîi la standurile cu pietre semipreţioase, privesc pentru cîteva clipe colierele de chihlimbar, mai apoi îşi reamintesc motivul real al prezenţei lor acolo: cărţile. Cînd valul de oameni ajunge înăuntrul clădirii, lumea cuvintelor tipărite se lasă descoperită şi odată cu ea diversitatea ofertelor. Ediţia a XV-a a Tîrgului de Carte Librex a adus la Iaşi peste 120 de edituri, si totodată cele mai bune titluri ale anului, indiferent de genul scrierii: beletristică, lucrări în domeniul afacerilor, sau albume de fotografie. "Din punct de vedere al calităţii participanţilor şi al numărului lor, evenimentul este comparabil cu Tîrgul Gaudeamus", apreciază scriitorul şi criticul de artă Ioan Holban, prezent la manifestare pentru a oferi distincţii celor mai prestigioase edituri din ţară.

Laureaţii

La o privire de ansamblu, numărul persoanelor din incinta Palatului Culturii este dificil de estimat. Ar putea fi zeci sau sute de iubitori ai cărţilor, cei mai mulţi aruncînd însă priviri fugitive asupra volumelor expuse după criterii bine stabilite. „Am încercat să aducem cît mai multe edituri, tocmai pentru a satisface gusturile diferite ale cititorilor”, menţionează Petru Radu, directorul Sedcom Libris şi organizatorul tîrgului de carte de la Iaşi. Acelaşi lucru crede şi Mara, o clientă fidelă a colecţiei Raftul Denisei de la Editura Humanitas. “Nu este pentru prima dată cînd urmăresc exact ofertele tîrgurilor de carte. Este una dintre pasiunile mele de a fi în contact cu actualitatea culturală ieşeană şi nu numai, anul trecut reuşind să fiu prezentă la tîrgul Gaudeamus. Cred că editurile au reuşit să împace gusturile dintre cele mai variate ale cititorilor, fie că este vorba despre literatură sau din contră, de lucrări de specialitate”. Cele mai căutate produse sînt însă cele aparţinînd Editurii Polirom. Este concluzia formulată la capătul ceremoniei de premiere din penultima zi a tîrgului de carte cînd juriul, format din personalităţi culturale ieşene, a decernat marele premiu Librex, dar şi distincţia Best Seller, pentru volumul “Întoarcerea huliganului” de Norman Manea (printre laureaţi s-au numărat şi următoarele firme: Humanitas – premiul Multimedia–, Grupul Editorial Corint şi Editura Junimea Iaşi –premiul SOCEC, destinat promovării culturii române contemporane–, Institutul European Iaşi –premiul Ioan Petru Culianu, pentru cea mai importantă literatură care promovează istoria culturii şi civilizaţiei–, Nemira şi Rao – premiul Theofil Simensky, pentru editarea literaturii universale).

Urmele trecutului

Librex 2007 nu este o goană pe urmele celor mai reuşite scrieri. Deşi ar putea părea doar o competiţie între oamenii literelor. Librex este de fapt un bun prilej pentru romancieri de a face cunoscut produsul muncii lor, şi să obţină astfel o garanţie a notorietăţii. Sîmbătă, 21 aprilie, Dan Lungu a reuşit să arate celor prezenţi care sînt urmele trecutului rămase încă neexplorate, comunicîndu-le totodată o manieră originală de a regîndi anii totalitarismului. “Sînt o babă comunistă”, cartea devenită celebră peste hotare, este la o primă lectură povestea Florentinei Ichim, personaj ce pare incredibil de reprezentativ pentru generaţia de sacrificiu a tranziţiei. Cu toate acestea, romanul nu alunecă în derizoriu, ci surprinde cu umor încercările unei umanităţi mărunte de a depăşi graniţa dintre comunism şi “civilizaţie”. O carte despre fantomele trecutului, dar lipsită de orice accent sumbru, un roman care păstrează unul dintre principiile după care am putea spune că s-au ghidat şi organizatorii tîrgului de carte Librex 2007: acela al unui dialog firesc între cititor şi omul rămas captiv între rînduri.

Destinatia de saptamina viitoare: Café Kultour

Centrul Cultural Francez si Centrul Cultural German din Iasi
organizează în perioada 12-21 aprilie 2007 o serie de manifestări culturale în diverse cafenele, baruri şi cluburi din oras.

Evenimentele vor avea urmatorul program:

- 12.04 ora 21:00 Versus - Luiza Zan (concert jazz)

- 13.04 ora 19:00 Clubul Presei -La Smalah (seara de teatru si muzica alaturi de o trupa franceza)

- 17.04 ora 19:00 Cafe Sage - Slam-Eva Li(Slam, o alta varianta a poeziei moderne)

- 18.04 ora 19:00 London Pub - Proiectie(scurt metraje in franceza si germana)

- 19.04 ora 19:00 Time Out - Cabaret „Marlene Dietrich”(omagiu adus actritei Marlene Dietrich intr-o ambianta de cabaret)

- 20.04 ora 19:00 BlackOut - Albert (Concert Rock cu texte originale si provocatoare)

- 22.04 ora 22:00 Qvinta - Seara de inchidere(seara studenteasca organizata de AEFI. Concert trupa Erasmus).

sursa: www.inoras.ro

Manuscrisul celor mai negre camere ale mintii – “Notes on a scandal”, in regia lui Richard Eyre

Jurnalul Barbarei Covett (Judi Dench), o profesoara londoneza aflata la virsta pensionarii, inventariaza fara incetare insuccesele si dezamagirile din viata femeii. Rind pe rind sint imprimate in cerneala temerile si frustrarile unui trai fara dragoste, petrecut intr-o saracie austera, imblinzita uneori doar de batrina pisica Portia. In contextul dat, guvernat de aceeasi anosta cronologie a zilelor, isi face aparitia Sheba Hart (Cate Blanchett), o profesoara de arte plastice. E momentul in care Barbara da curs unei iubiri maladive. Relatia dintre cele doua personaje va trece granita unei amicitii pure si va degenera intr-o legatura distructiva, si pe parcursul carei secretele sint scoase la lumina. Sheba incearca sa regaseasca libertatea pierduta demult cind s-a casatorit cu un barbat in virsta, si astfel se lasa antrenata intr-o aventura cu un elev (Andrew Simpson). La rindul ei, Barbara spera tot mai mult la o legatura carnala cu tinara femeie. Pe masura ce actiunea filmului se deruleaza, cele mai negre camere ale mintii sint deschise, scotind la iveala porniri destructive. Cele doua personaje ajung sa-si descopere adevarata identitate, iar prapastia intre ceea ce pretindeau a fi la inceputul peliculei si ceea ce sint de fapt se casca tot mai mult. Durerea inselaciunii reciproce este insa cu atit mai mare, cu cit vietile celor apropiati Shebei se naruie la rindul lor, asemeni unor castele de nisip.

In cautarea esentei perfecte – “Parfumul”, de Tom Tykwer

Jean-Baptiste Grenouille nu este in cautarea fiintei perfecte, a frumusetii sau a iubirii pure. Jean-Baptiste Grenouille e in cautarea secretului care ii face pe oameni sa-si doreasca sa le gaseasca pe toate acestea. Ecranizare a romanului omonim al lui Patrick Suskind, “Parfumul” este un triller absolut remarcabil, nu intr-atit prin scenele de un realism infiorator, cit prin faptul ca tinarul actor Ben Whishaw reda exceptional trairile si frustrarile unui personaj care se individualizeaza mai mult prin gesturi si mimica si mai putin prin replici. Actiunea peliculei este plasata in Franta secolului al XVIII-lea, o lume caracterizata printr-o saracie atroce. In acest cadru se naste personajul principal al filmului care poseda un simt olfactiv cu totul iesit din comun, calitate care se va dovedi pe parcurs a fi un real blestem. Grenouille este purtat prin lume din dorinta de a crea parfumul perfect, iar esenta nu se regaseste in petale de floare, ci persista in cutele de piele ale femeilor tinere si frumoase. Jean-Baptiste isi va urmari victimele in toate colturile Frantei, de la periferii pina in cele mai exclusiviste cercuri aristocratice unde tinarul va reusi sa se strecoare cu usurinta datorita faptului ca prezenta lui fizica nu poate fi perceputa de ceilalti. Convins ca parfumul este cel care asigura identitatea unei fiinte, Grenouille va sacrifica fara mila zeci de femei ca astfel sa se regaseasca pe sine.

Confesiunile unui damnat

“Fiecare dintre noi este iubirea vietii cuiva”. Sint cuvintele scrise la inceputul confesiunilor lui Max Tivoli, ce pecetluiesc destinul unui personaj aflat la limita intre omenesc si monstruos. Condamnat sa traiasca in alt mod decit oamenii din jurul lui, sa fie mereu altceva decit il cred cei intilniti in drumul parcurs prin lume, Max este martorul degradarii oamenilor pe care ii iubeste, in timp ce el intinereste cu fiecare zi care trece. Andrew Sean Greer reda intr-un mod magistral zbuciumul interior al unui barbat nascut cu infatisare de batrin de saptezeci de ani. Axa timpului nu este parcursa in modul firesc, iar personajul imbatrineste din punct de vedere spiritual si intinereste fizic. Existenta lui ar putea fi descrisa ca fiind o goana nesfirsita pe urmele femeii iubite. Max cauta sa-i daruiasca toata dragostea de care este in stare, dar frustrarea lui se adinceste atunci cind barbatul realizeaza ca nu ii va fi niciodata alaturi pe deplin. Cel mult poate sa respecte indemnul mamei sale: “Fii ceea ce cred ei ca esti!”. Max Tivoli este un exilat, si pe zi ce trece se instraineaza tot mai mult de chipurile familiare, ajungind chiar sa se indeparteze de sine. Ceea ce ramine permanent in sufletul sau chinuit este dragostea pentru Alice, sentimentul care il elibereaza de fapt si ii reda umanitatea. "Confesiunile lui Max Tivoli" este un roman incintator, ce surprinde zbuciumul si deziluziile unui om condamnat la o permanenta solitudine.